carpe diem
de la asta am vrut sa pornesc pentru a face cunoscute anumite lucruri uitate candva de mmulti dintre noi. mai tineti minte cand eram mici si ne era frica de intuneric? ne era teama de mama ca ne va certa pentru ca am spart o cana sau al lasat firimituri pe masa? de tema nefacuta si de sticla de apa bauta dupa ce am venit de la alergat? eram atat de apropiati de mama mai ales. uneori tata parea mai sever decat mama si ne certa mai rar, dar cuvantul lui durea mai des. cum a fost cand ne-am dezamagit prima oara parintii sau cel mai bun prieten? acum va uitati la titlul jurnalului si aveti impresia ca incurajez greseala dar nu aici vreau sa ajung. ganditi-va la cracinurile cand eram mici si nu faceam prostii in preajma acestei sarbatori pentru ca ne vede mosul. Sunt multe astfel de emotii de care iti aduci aminte cu greu. Sunt zile in care nu iti doresti altceva decat sa pieri de pe fata pamantului si sa nu stie nimeni de tine, nu vrei sa iti auzi scancetul si nici nu vrei sa simti cum lacrima de pe obraz se raceste si cade jos. Nu vrei nimic din toate aste insa poti sa iti amintesti de anumite lucruri care te-au facut fericit? Nasterea unui miel de intr-o noapte cu stele multe pe cer si luna care vegheaza, primul parfum de floare pe care l-ai mirosit, primul pas pe role, primul om de zapada, prima vata de zahar, primul cantec si prima poezie invatata, prima emotie a ta, primul sarut, prima persoana careia i-ai spus te iubesc, prima imbratisare, prima nota de 10, prima excursie cu prietenii, primele zambete ale prietenol, primul tau inceput, primul vis, primul somn in tren, prima noapte pe plaja, prima atingere a norilor, prima ploaie de vara, prima dorinta, prima stea cazatoare de pe cer, prima stranger de mana, primul parfum de care iti era dor, prima prajitura, primul tort si prima suflare in lumanari, primul examen trecut, primul ghiocel si primul fir de iarba, prima frunza de toamna, primul fulg de nea, primele desene animate, prima oara la teatru si la film, prima baie in mare, primul pas pe munte, primul future pe umarul tau, prima atingere a vantului, primul somn in iarba, prima inghetata, prima oara cand te-ai indragostit, primul plan, primul secret si primul adevar. Primele cuvinte incep cu increderea in tine si in cei din jur. Urmeaza iubirea fata de tine si fata de cei apropiati. Gandeste-te la tine si la ei si fa-ti un moment pentru a sta cu mama desi te plictiseste si nu prea aveti ce sa va spuneti si cu tata care nu prea le are cu vorba ca nu se pricepe si ii e mai usor sa se uite la meci. Ia masa cu ei si fa-ti timp sa iesiti undeva sa va plimbati ca atunci cand erai mic, merita. Nu astepta sa treaca timpul peste voi si sa ii pierzi. Nu sunt o persoana care cicaleste, insa prefer sa imi spun gandurile si ma gandeam intr-o zi cand veneam de la tara, dupa ce am vazut ceva tragic… ce am vazut?
A , da… Pai eram in masina cu ai mei si ne-am oprit sa luam o gura de aer, tata fumeaza o tigara si pornim iar la drum… pelanga noi trece o masina in viteza si tata injura … unde s-o fi grabind omul? Probabil sa ajunga acasa ca multi altii defapt, de pe drum, de la tara si el, dorind sa se aseze in cada sis a dea drumul la apa sa curga sis a se odihneasca… Oboseala, drum lung, aglomeratie, masini, nervi… vrei acasa, vrei sa despachetezi, sa iti pui sa mananci si gata… nu? Eu cam asa ma gandesc si in general toti care sunt la drum lung. Asa s-o fi gandit si soferul care a trecut. Si mai mergem cam 30 de secunde si in fata noastra era masina grabita cu soferul si inca 3 persoane moarte sub un autobuz. Da… asa ziceam si eu… graba strica treaba. Si poate apropiatii nu le-au acordat atentie si poate nu au petrecut destul timp incat sa ii lase sa plece atat de departe, si poate se gandeau ca data viitoare cand vor veni la ei va fi mai ok, sau poate ca va merge mai bine macar, mai multa distractie… nu stiu. Ce pot sa spun e ca si tatal meu a murit din cauza unui sofer care se grabea si bause putin mai mult decat trebuia incat sa fie in stare sa conduca. Si eram destul de mica pe atunci insa niciodata nu il voi uita si sti ceva? Nici macar o viata intreaga alaturi de el nu mi-ar fi ajuns pentru a-l lasa sa plece. Acum am un alt tata, care ma iubeste extreme de mult si eu la fel… da era o chesti… nu e ca originalul. Ma rog. Nici o persoana nu ii poate tine locul alteia pe Pamant. NICIODATA. Incearca sa pretuiesti momentele cu familia si mai incearca sa nu ii dezamagesti, incearca pe ca poti de mult pentru ca nu merita, sincer. Oricat de anormali ti se par si cu idei comuniste si alte lucruri care te deranjeaza la ei, e bines a ii ai aproape si sa nu iti lipseasca. Cand ii vezi suparati sau se cearta sau te certi cu ei, mai lasa de la tine si incearca sa fi mai ok, k totusi au trecut prin niste ani si au o anumita experienta. Acum depinde de tine ce vrei sa faci dar sfatul meu e sa intelegi cum e faza cu timpul si cat de prieten iti este el. Atat de bun incat sa iti vindece o rana si atat de viclean incat sa-ti fure o amintire. Ai grija si… Carpe Diem